30.12.2023
Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie va rămâne pentru mine una dintre marile reușite profesionale. Mi-am dorit ca aici pe blogul meu să pot documenta tot procesul de facere al acestui proiect astfel încât, la orice oră din zi sau din noapte, dacă interesează pe cineva, să aibă acces la sursa principală: inițiatorul și motorul principal al acestui proiect, adică mărturia mea.
Sigur, au fost sute de oameni care au susținut acest proiect, care au crezut în el, care au investit în el atât material cât și emoțional, care au lucrat la el și care l-au apreciat. Dar în definitiv, la câte obstacole a avut de înfruntat acest proiect, dacă nu ar fi fost determinarea personală și iubirea pe care am avut-o față de poveste și de cauză, 100% acest proiect nu ar fi existat.
Asta așa ca o clarificare, fiindcă în perioada recentă am constatat cu o oarece mâhnire că mai multe persoane au început să-și asume realizarea acestui proiect. Și nu neg că au fost implicați în el, sau că nu l-au susținut. Dar nu așa cum declară public. Și e nedrept fiindcă eu de fiecare dată când am avut ocazia, am spus apăsat că a fost o muncă de echipă și nu un efort individual. În fine, telefonul sau cafeneaua de la colțul străzii sunt mereu deschise pentru oricine dorește să se vadă cu mine și să mă privească în ochi ca să îmi spună că povestea, conceptul campaniei și scenariul filmului Copacului dorințelor nu au pornit de la mine sau că cineva s-a zbătut mai mult decât mine în acest proiect. Chiar sunt deschis la o asemenea întâlnire. Nu va avea loc vreodată. Sunt sigur.
Dar orice ar zice oricine, numele meu va fi mereu conectat cu acest proiect, iar ăsta pentru mine este cel mai mare motiv de mândrie. Și ca să vedeți ce a reușit să facă acest proiect minunat, o să las mai jos o listă. Cu bullet points. În cazul în care cineva are nevoie să facă vreun raport și să ia informația cu copy și paste 😉
- Primul film fantastic românesc pentru copii de la Elisabeta Bostan încoace
- Primul film caritabil făcut vreodată în România și în Europa
- Aproximativ 50 de companii (din industria filmului și din afara ei) care au susținut acest proiect sub diferite forme
- Câteva sute de oameni care au muncit la acest proiect pro-bono sau pe remunerații semnificativ reduse
- 267 spectatori în cinema, la nivel național, într-o perioadă imediat post-pandemie și la o lună după demararea războiului din Ucraina (o perioadă în care filmele abia reușeau să depășească 5.000 spectatori)
- 700 oameni la premiera de gală
- Filmul a fost prezent pe lista scurtă a propunerilor României pentru „Cel mai bun film străin” la Oscar.
- Carte bestseller la editura Humanitas Junior (locul 4 la vânzări în 2022 pentru editura Humanitas Junior)
- Primul film din lume lansat sub forma a 12.357 fotograme NFT
- Deal exclusiv cu Netflix
- Filmul a fost timp de 1 lună în top 10 la filme pentru copii pe Netflix
- Filmul a fost timp de 1 săptămână pe locul 1 la filme pentru copii pe Netflix
- 2 nominalizări la Premiile Gopo
- 1 nominalizare la Premiile UCIN
- Campania caritabilă centrată pe film (și când spun campanie, mă refer la întregul concept, nu doar la film) a primit din partea industriei de advertising 3 Gold Effie România – singura campanie non-profit din istorie care a primit 3 Gold în același an la Effie)
- Gold Webstock Award la Best Social Good Campaign
- Mențiune specială la cea de-a 42a ediție a Festivalului de film pentru copii și tineri de la Oulu, Finlanda (cel mai vechi festival de film pentru copii din țările nordice)
- Bronze Effie Europe
Toate acestea arată că, incontestabil, ceea ce a pornit de la o simplă idee pe care am avut-o în momentul în care am citit scrisoarea unei bunici care avea copilul la HOSPICE și de la o discuție avută cu soția mea, Elena, în care mi-a venit ideea să duc personajul principal într-o călătorie fantastică în Humuleștiul lui Creangă, s-a transformat în decursul a 4 ani de zile în probabil cea mai complexă și de impact campanie non-profit făcută vreodată în România și într-una dintre cele mai bune campanii non-profit din Europa în 2022.
Ce mi-a ieșit mie din chestia asta? Bună întrebare! Mulți se întreabă de ce am făcut proiectul ăsta, mai ales că eu nu am încasat niciun ban, ci doar am cheltuit… și nu doar bani, ci și 4 ani din viață și foarte, foarte multă energie.
Răspunsul este unul singur. Mi-am demonstrat că nu există imposibil dacă îmi doresc ceva cu adevărat și că, dacă e spusă cum trebuie, o poveste frumoasă chiar poate schimba lumea. Iar partea cea mai bună la toată această călătorie este că am învățat lucrurile astea pe bune, din teren, și nu din cărți sau cursuri de dezvoltare personală.
Aici este punctul final al călătoriei mele și al episodului din viața mea numit: „Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie”. Cu siguranță se va mai vorbi de film, sunt sigur. Probabil că va fi difuzat și la vreo televiziune, sunt sigur că povestea asta nu și-a spus ultimul cuvânt. Doar că eu trebuie să o închei aici. Că mai am multe povești de spus și de descoperit!
Așa că „încălecai pe-o lingură scurtă, să nu mai aștepte nimica de la mine cine-ascultă”
Povestea din spatele “Copacului dorințelor”: Epilog