Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie va rămâne pentru mine una dintre marile reușite profesionale. Mi-am dorit ca aici pe blogul meu să pot documenta tot procesul de facere al acestui proiect astfel încât, la orice oră din zi sau din noapte, dacă interesează pe cineva, să aibă acces la sursa principală: inițiatorul și motorul principal al acestui proiect, adică mărturia mea.
Sigur, au fost sute de oameni care au susținut acest proiect, care au crezut în el, care au investit în el atât material cât și emoțional, care au lucrat la el și care l-au apreciat. Dar în definitiv, la câte obstacole a avut de înfruntat acest proiect, dacă nu ar fi fost determinarea personală și iubirea pe care am avut-o față de poveste și de cauză, 100% acest proiect nu ar fi existat. Asta așa ca o clarificare, fiindcă în perioada recentă am constatat cu o oarece mâhnire că mai multe persoane au început să-și asume realizarea acestui proiect. Și nu neg că au fost implicați în el, sau că nu l-au susținut...
Detalii..
30 decembrie, 2023
Așa cum v-am povestit în episodul anterior, filmările au durat 22 de zile. Deși multă lume ar spune că odată încheiată partea de producție, greul s-a terminat, lucrurile nu au stat chiar așa. Post-producția a fost un proces lung și dificil dar care a beneficiat de un sprijin puternic din partea unor parteneri de nădejde. Nu se putea altfel în proiectul acesta.
Cei care s-au ocupat de post-producție, în întregime și pro bono, au fost cei de la Chainsaw Europe. Mă înclin în fața lor, mai ales că știu câte resurse au pus la bătaie, atât umane cât și materiale. Și de cele mai multe ori, lumea nu-și dă seama cât de important și de complex este acest proces de post-producție la un film. Chainsaw a fost alături de proiectul acesta cam de la începuturi, atunci când atât ei, cât și prietenii de la Colorbitor, mi-au dat scrisori de intenție că vor sprijini proiectul în momentul în care am depus dosarul la CNC.
Pe John Florescu îl cunoșteam încă de dinainte de a veni în HOSPICE, dar relația...
Detalii..
6 decembrie, 2023
Episodul trecut
Filmările la Copacul dorințelor au început pe 9 septembrie 2020 și au durat 22 de zile. Eram fix între valul 1 și valul 2 al pandemiei COVID, dar nu am stat prea mult pe gânduri când ne-am asumat demararea producției. Ba mai mult, filmam în Suceava, unde doar cu câteva luni înainte Coronavirusul făcuse ravagii.
În mod ciudat pentru acest proiect, deși au existat foarte multe obstacole până să ne apucăm să facem filmul și ne așteptam la o grămadă de provocări pe durata filmărilor, mai ales că filmam cu copii și cu animale iar bugetul era limitat, lucrurile au decurs firesc. Faptul că ne-am luat măsuri împotriva COVID-ului și am avut noroc de o echipă responsabilă a fost de ajutor să evităm probleme care ar fi putut impacta puternic producția.
Cu toate astea, o să vă povestesc două întâmplări care mi-au rămas întipărite în memorie și pot fi cu ușurință considerate drept picanterii de pe set.
Goana după alpaca
Eram în a șaptea zi de filmare, la Singureni, î...
Detalii..
2 noiembrie, 2023
Vă povesteam în episodul trecut că una dintre cele mai mari provocări ale realizării acestui proiect a fost castingul. Având în vedere că protagonista era o fetiţă de 12 ani care suferă de un diagnostic incurabil, trebuia să găsim pe cineva care să poată duce în spate provocarea unui rol care este dificil chiar şi pentru un actor adult.
Încă de la început, am apelat la o bună prietenă cu care mai colaborasem în trecut la un proiect cu copii, Liliana Toma de la Central Casting. Știam că Lili colaborează cu marile case de producţie pe partea de casting şi mai ştiam şi că are experienţa şi flerul necesar pentru a descoperi tinere talente în rândul copiilor. Aşadar, cu câteva luni înainte de a începe filmările (cele programate pentru mai 2020 şi care ulterior au fost amânate), Lili mi-a trimis câteva probe de casting cu nişte fetiţe care se potriveau rolul. Am deschis primul fişier şi am văzut o fetiţă slăbuţă, cu o voce foarte plăcută şi cu o privire tristă, care emana forţă, dar totod...
Detalii..
18 iunie, 2023
Să lansezi o carte în cadrul Bookfest este un eveniment pentru orice scriitor. Să lansezi o carte publicată de Humanitas în cadrul Bookfest este o performanţă spectaculoasă. Să lansezi a doua carte publicată de Humanitas în cadrul Bookfest este un vis care pentru mine a devenit realitate.
A fost un eveniment încărcat de emoţie, în care am avut alături de mine oameni dragi, dar şi părinţi cu copii interesaţi de carte. Vă las mai jos câteva fotografii realizate de bunul meu prieten Cristi Staicu, care reflectă atmosfera frumoasă de la standul Humanitas.
Încă o dată, vreau să mulţumesc Humanitas Junior pentru încredere, Susţin.org pentru implementarea acestui proiect, UP România pentru că l-a susţinut şi HOSPICE Casa Speranţei, pentru că l-a inspirat.
Dacă doriţi să cumpăraţi cartea, o găsiţi aici
P.S. Tocmai ce-am aflat că „Poveşti despre speranţă” a ieșit pe locul 3 în top 10 cărţi vândute de către Humanitas Junior la Bookfest. Nu am altceva de zis, decât că vă mul...
Detalii..
28 mai, 2023
Când am avut prima discuţie cu Iustina Croitoru, de la Humanitas Junior, despre cele cinci poveşti cuprinse în cartea “Poveşti despre speranţă”, am descoperit că nu mulţi autori din România au avut curajul să abordeze teme delicate în cărţi pentru copii. Înţeleg că există potenţial de mult hate din partea părinţilor când vine vorba de a îşi expune copiii în faţa unor subiecte tabu precum moarte, cancer, boli incurabile sau doliu. Am aflat cum mai mulţi părinţi au certat vehement editura pentru că a îndrăznit să publice o carte în care un personaj bunic murea. Atunci mi-am zis că vreau neapărat să public aceste cinci poveşti şi mă bucur tare mult că prietenii de la Editura Humanitas au crezut în acest proiect.
Da. Recunosc. “Poveşti despre speranţă” le vorbeşte copiilor despre lucruri pe care în mod normal nu vrem ca ei să le ştie. Dar îi asigur pe părinţii care sunt pregătiţi să sară către mine cu furci decorate cu unicorni roz şi sclipici că nu au de ce să se teamă de cartea asta. ...
Detalii..
21 mai, 2023
De multe ori vedem cum tinerele generații au dificultăți în ceea ce privește gestionarea emoțiilor. Când vorbim de situații grave, precum boală sau pierderea cuiva drag, atât cei mici, cât și mari se feresc să comunice deschis.
Țin minte și acum un caz de pe vremea când eram în HOSPICE cum un copil bolnav știa că drumul său urmează să se termine dar nu vroia să le spună asta părinților pentru că nu vroia să îi întristeze. La fel, părinții știau că drumul copilului urma să se termine dar nu vroiau să îi spună pentru a nu-l speria sau a-l demoraliza. Ce a urmat de aici? Regrete, suferință și traumă. În astfel de situații nu ai ce să faci, dar filosofia HOSPICE este că atunci când momentul marii treceri urmează să vină, să accepți acel moment cu împăcare sufletească și cu speranță.
Sunt foarte mulți copii și părinți în țara asta care se confruntă cu situații delicate. Dar de cele mai multe ori ne e frică să vorbim despre asta. Suferința, boala sau moartea sunt subiecte tabu pent...
Detalii..
3 mai, 2023
Vă povesteam în episodul trecut cum călătoria Copacului Dorinţelor se afla în faţa unor cumpene. Cum se întâmplă în Călătoria Eroului, acesta trebuie să rişte şi să aleagă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă. În timp ce primisem vestea că era necesar să mă operez pe creier, am avut o discuţie importantă cu Matei Dima, în care trebuia să decidem dacă făceam filmul în perioada următoare sau îl amânam. Kaufland se ţinuse de promisiune şi era gata să ne sponsorizeze, doar că riscul de a filma în plină pandemie era unul destul de mare. Restricţiile pentru prevenirea coronavirusului şi-au pus puternic amprenta pe toţi cei care activau în industria artistică, iar Matei nu făcuse excepţie.
În discuţia pe care am avut-o, el mi-a spus foarte direct că pandemia îl afectase din foarte multe puncte de vedere şi nu avea starea necesară pentru a regiza acest film. Am apreciat foarte mult sinceritatea lui şi am apreciat şi faptul că era deschis să găsim soluţii ca să ducem proiectul mai departe....
Detalii..
1 mai, 2023
16 martie 2020. România intră în stare de urgenţă. Și, aşa cum vă spuneam şi în episodul anterior, Copacul dorinţelor a intrat şi el în lockdown. Era imposibil să mai filmăm în luna mai, nesiguranţa s-a ivit peste tot, HOSPICE a avut o problemă uriaşă cu donaţiile, acestea scăzând în aprilie 2020 cu 90%, pe scurt priveam cum se alegea încă o dată praful de proiectul în care am crezut cu atâta tărie.
Într-o încercare de a mai salva ceva din situaţie, am sunat la Kaufland şi mi-au spus că fondurile pe care voiau să le aloce filmului erau puse pe pauză. Noi agreasem contribuţia lor la proiect, dar nu semnasem niciun contract în acest sens. Și, evident, până când lucrurile nu se linişteau cât de cât, politica lor a fost să îşi concentreze eforturile în sprijinirea luptei anti COVID.
Am pus proiectul în sertar, mi-am văzut de treabă la HOSPICE, acolo unde era nevoie de campanii de comunicare ca de aer. Doar că, în pandemie am văzut cum toată lumea s-a apucat să facă lucruri pe care nu...
Detalii..
26 aprilie, 2023
Vă spuneam în episodul trecut că, în Călătoria eroului, aliaţii vin atunci când eroul are nevoie să continue povestea. Aşa a intrat în poveste şi bunul meu prieten Matei Dima (BRomania), un om al cărui impact a fost unul foarte important pentru Copacul dorinţelor.
M-am întâlnit cu Matei la o sesiune de montaj cu 5Gang, i-am spus despre proiect şi i-am propus să-l regizeze. Mi-a cerut puţin timp de gândire şi apoi mi-a spus că acceptă, cu condiţia să mai lucrăm la scenariu. El venea cu o perspectivă nouă asupra scenariului şi a propus să-l facem mai funny, mai light şi să creştem miza din Humuleşti. Scenariul iniţial era mai dur şi mai gri, dar asta pentru că dura ceva mai mult până când Mara pleca în lumea specială a lui Nică. Era construit pe structura Act 1: 30 min, Act 2: 60 min, Act 3: 30 min. Aşa că, împreună cu Matei, am decis două lucruri fundamentale pentru scenariu: să lungim acţiunea din Humuleşti, să scurtăm pe cât posibil acţiunea din lumea reală (raţionamentul fiind că ...
Detalii..
17 aprilie, 2023