Următorul meu roman pentru copii a pornit de la fotografia asta.

Am crescut într-o casă în care Regele Mihai și monarhia erau la mare preț (tata fiind monarhist convins), iar Regina Maria a rămas, de când mă știu, personajul meu preferat din toată istoria. Îmi aduc aminte vag de Rege la balcon, când a venit în 1992 în București, și mai târziu, când l-am văzut atunci când a vizitat UNATC-ul.

Uitându-mă întâmplător la poza asta, m-am întrebat: oare ce s-a ales de bicicleta aia? Pe unde o fi ajuns și prin ce o fi trecut în ultimii 80 de ani?

Așa mi-a venit ideea să scriu un roman mozaic pentru copii. O ficțiune istorică în care istoria recentă a României e văzută prin „ochii" bicicletei Regelui Mihai. Și pentru că mi-e drag să fac proiecte conexe cărților mele, am construit și un proiect educațional (unde s-au adunat deja profesori, istorici și instituții faine – despre care o să vă povestesc altă dată), ca să le vorbim copiilor despre lucruri care nu prea se discută în școli. Să le reamintim că:

Și pentru că e vorba despre bicicleta Regelui, am zis să „încerc marea cu degetul"… și am atins-o. Astăzi am primit vestea oficială. „Bicicleta Regelui" a primit auspiciile Familiei Regale a României.

Sincer, e o onoare pe care nu mi-aș fi imaginat-o vreodată. Să activezi în cultura de azi, în România, e o provocare reală, cu multe momente de „oare merită?". Tocmai de aceea, această susținere cântărește enorm. E genul de validare care îți dă combustibil să mergi înainte exact când ai mai mare nevoie. E o onoare care îmi confirmă că povestea asta e pe drumul care trebuie.