Când am făcut film prima oară, mi s-a împlinit un vis. Să vezi afişul filmului la care ai muncit câţiva ani buni în toate cinematografele, la metrou şi prin alte locuri îţi dă o senzaţie fantastică. Cu toate astea, mai multe lucruri m-au lăsat cu un gust relativ amar, după ce am avut primele două filme în cinematografe. Spectatorii nu se îmbulziseră şi, în ciuda unor cronici pozitive, au existat şi mai multe critici la care nu prea am ştiut cum să reacţionez. Mai mult de atât, bani nu am făcut din filmele astea, aşa că trebuia să mă reorientez. Și cum eram eu supărat pe lumea filmului, am zis că mă las de meseria asta şi că n-o să mai fac film niciodată. Fast forward, în 2022 se lansa în cinematografe Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie, un film de care sunt mândru şi care mi-a oferit foarte multă încredere în mine. Aşa că am promis că nu voi mai spune “niciodată” niciodată. După 6 ani de ONG, am decis să plec din HOSPICE Casa Speranţei şi să mă duc în lumea fascinantă a tehn...