Când am avut prima discuţie cu Iustina Croitoru, de la Humanitas Junior, despre cele cinci poveşti cuprinse în cartea “Poveşti despre speranţă”, am descoperit că nu mulţi autori din România au avut curajul să abordeze teme delicate în cărţi pentru copii. Înţeleg că există potenţial de mult hate din partea părinţilor când vine vorba de a îşi expune copiii în faţa unor subiecte tabu precum moarte, cancer, boli incurabile sau doliu. Am aflat cum mai mulţi părinţi au certat vehement editura pentru că a îndrăznit să publice o carte în care un personaj bunic murea. Atunci mi-am zis că vreau neapărat să public aceste cinci poveşti şi mă bucur tare mult că prietenii de la Editura Humanitas au crezut în acest proiect.
Da. Recunosc. “Poveşti despre speranţă” le vorbeşte copiilor despre lucruri pe care în mod normal nu vrem ca ei să le ştie. Dar îi asigur pe părinţii care sunt pregătiţi să sară către mine cu furci decorate cu unicorni roz şi sclipici că nu au de ce să se teamă de cartea asta. ...
Detalii..
21 mai, 2023
De multe ori vedem cum tinerele generații au dificultăți în ceea ce privește gestionarea emoțiilor. Când vorbim de situații grave, precum boală sau pierderea cuiva drag, atât cei mici, cât și mari se feresc să comunice deschis.
Țin minte și acum un caz de pe vremea când eram în HOSPICE cum un copil bolnav știa că drumul său urmează să se termine dar nu vroia să le spună asta părinților pentru că nu vroia să îi întristeze. La fel, părinții știau că drumul copilului urma să se termine dar nu vroiau să îi spună pentru a nu-l speria sau a-l demoraliza. Ce a urmat de aici? Regrete, suferință și traumă. În astfel de situații nu ai ce să faci, dar filosofia HOSPICE este că atunci când momentul marii treceri urmează să vină, să accepți acel moment cu împăcare sufletească și cu speranță.
Sunt foarte mulți copii și părinți în țara asta care se confruntă cu situații delicate. Dar de cele mai multe ori ne e frică să vorbim despre asta. Suferința, boala sau moartea sunt subiecte tabu pent...
Detalii..
3 mai, 2023
Vă povesteam în episodul trecut cum călătoria Copacului Dorinţelor se afla în faţa unor cumpene. Cum se întâmplă în Călătoria Eroului, acesta trebuie să rişte şi să aleagă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă. În timp ce primisem vestea că era necesar să mă operez pe creier, am avut o discuţie importantă cu Matei Dima, în care trebuia să decidem dacă făceam filmul în perioada următoare sau îl amânam. Kaufland se ţinuse de promisiune şi era gata să ne sponsorizeze, doar că riscul de a filma în plină pandemie era unul destul de mare. Restricţiile pentru prevenirea coronavirusului şi-au pus puternic amprenta pe toţi cei care activau în industria artistică, iar Matei nu făcuse excepţie.
În discuţia pe care am avut-o, el mi-a spus foarte direct că pandemia îl afectase din foarte multe puncte de vedere şi nu avea starea necesară pentru a regiza acest film. Am apreciat foarte mult sinceritatea lui şi am apreciat şi faptul că era deschis să găsim soluţii ca să ducem proiectul mai departe....
Detalii..
1 mai, 2023
16 martie 2020. România intră în stare de urgenţă. Și, aşa cum vă spuneam şi în episodul anterior, Copacul dorinţelor a intrat şi el în lockdown. Era imposibil să mai filmăm în luna mai, nesiguranţa s-a ivit peste tot, HOSPICE a avut o problemă uriaşă cu donaţiile, acestea scăzând în aprilie 2020 cu 90%, pe scurt priveam cum se alegea încă o dată praful de proiectul în care am crezut cu atâta tărie.
Într-o încercare de a mai salva ceva din situaţie, am sunat la Kaufland şi mi-au spus că fondurile pe care voiau să le aloce filmului erau puse pe pauză. Noi agreasem contribuţia lor la proiect, dar nu semnasem niciun contract în acest sens. Și, evident, până când lucrurile nu se linişteau cât de cât, politica lor a fost să îşi concentreze eforturile în sprijinirea luptei anti COVID.
Am pus proiectul în sertar, mi-am văzut de treabă la HOSPICE, acolo unde era nevoie de campanii de comunicare ca de aer. Doar că, în pandemie am văzut cum toată lumea s-a apucat să facă lucruri pe care nu...
Detalii..
26 aprilie, 2023
Vă spuneam în episodul trecut că, în Călătoria eroului, aliaţii vin atunci când eroul are nevoie să continue povestea. Aşa a intrat în poveste şi bunul meu prieten Matei Dima (BRomania), un om al cărui impact a fost unul foarte important pentru Copacul dorinţelor.
M-am întâlnit cu Matei la o sesiune de montaj cu 5Gang, i-am spus despre proiect şi i-am propus să-l regizeze. Mi-a cerut puţin timp de gândire şi apoi mi-a spus că acceptă, cu condiţia să mai lucrăm la scenariu. El venea cu o perspectivă nouă asupra scenariului şi a propus să-l facem mai funny, mai light şi să creştem miza din Humuleşti. Scenariul iniţial era mai dur şi mai gri, dar asta pentru că dura ceva mai mult până când Mara pleca în lumea specială a lui Nică. Era construit pe structura Act 1: 30 min, Act 2: 60 min, Act 3: 30 min. Aşa că, împreună cu Matei, am decis două lucruri fundamentale pentru scenariu: să lungim acţiunea din Humuleşti, să scurtăm pe cât posibil acţiunea din lumea reală (raţionamentul fiind că ...
Detalii..
17 aprilie, 2023
După cum vă povesteam în episodul trecut, m-am apucat să fac dosarul CNC pentru Copacul dorinţelor. Nu mai făcusem în viaţa mea un astfel de dosar. “Cât de greu ar putea fi?”, m-am gândit eu. Pe scurt: foarte greu. Aveam de completat o grămadă de documente, de semnat o mulțime de contracte, de făcut buget, de completat cereri şi câte şi mai câte. Aşa cum vă puteţi imagina, instituţiilor statului le place birocraţia, iar concursul CNC nu face excepţie. Am primit şi nişte ajutor, nu puteam face dosarul chiar de capul meu, având în vedere că nu participam cu casa mea de producţie.
După câteva săptămâni de muncă, totul era pregătit. Înşirasem dosarul Copacului pentru CNC pe canapelele din biroul în care lucrasem şi am rămas şocat de cât de multe hârtii erau acolo. Din ce-mi amintesc, depăşisem lejer 1.000 de pagini pe care trebuia să le depun. Fericit că reuşisem, am luat dosarele în pungi de la IKEA, aşa cum se practica pe vremur,i şi am fost să depun proiectul. Aşa cum ştiu mulţi oame...
Detalii..
8 aprilie, 2023
Cum vă spuneam în episodul trecut, terminasem de ceva vreme primul draft la Copacul dorințelor și proiectul era pus pe hold. Nu aș fi îndrăznit niciodată să mă apuc de el dacă într-o zi nu aș fi primit un telefon de la un om foarte important din industria cinematografiei, cu care aveam o relație destul de apropiată. Nu voi divulga numele acestei persoane, deoarece el și compania lui s-au retras la un moment dat din proiect, asta după ce avansasem destul de mult împreună. O să vă povestesc imediat.
Domnul acesta important din lumea cinematografiei m-a contactat pentru un mic proiect cinematografic și dacă tot m-a sunat, s-a arătat interesat de ce am mai scris. Lucrasem împreună și am avut o colaborare excelentă, așa că i-am spus despre scenariul Copacului. Cu toate astea știam că zona de copii bolnavi și cancer nu e apropiată de el, dar am zis totuși să îi povestesc despre scenariu. M-a luat prin surprindere când m-a rugat să-i trimit scenariul să-l citească, pentru că „sună interesa...
Detalii..
31 martie, 2023
Prolog aici
Orice poveste are un început, iar la Copacul dorințelor a fost o scrisoare. O scrisoare pe care bunica unei micuțe paciente suferind de o boală incurabilă a scris-o către echipa de comunicare a fundației. Am păstrat scrisoarea, pentru că a fost punctul de start al acestui proiect. A fost, dacă vreți, ceea ce în Călătoria eroului se numește „Chemarea la aventură”.
Scrisoarea e mai lungă, dar ce m-a făcut să gândesc proiectul acesta este paragraful „De ce iubesc HOSPICE?”. Mi-am dat seama atunci cât de important e ce oferă fundația copiilor care sunt stigmatizați și îndepărtați de societate și am început să mă gândesc cum ar fi să faci un film prin care să îi faci și pe alți oameni să înțeleagă adevărul din spatele unei cauze grele. În paliație folosești deseori termeni înfricoșători pentru mulți. „Cancer” sau „moarte” sunt doi asemenea termeni. Și atunci m-am gândit cum ar fi să iei acești termeni și să vorbești despre ei, astfel încât oamenii să stea să ...
Detalii..
25 martie, 2023
Astăzi se împlinește un an de când „Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie” a avut premiera oficială în toate cinematografele din România. Cum nu mai am contul vechi de Facebook să postez un memory despre treaba asta, m-am gândit să fac ceva mult mai interesant: să povestesc în detaliu cum s-a făcut acest proiect.
În ultimul an, am tot povestit oamenilor diferite lucruri pe care le-am trăit cu acest proiect în cei patru ani cât a durat, din momentul în care am scris primul draft și până în momentul în care filmul a văzut lumina ecranului. Părerea unanimă a celor care mi-au auzit istorisirile a fost că trebuie să scriu o carte despre cum am dus la capăt acest proiect. Am ezitat să spun că voi face asta. În definitiv, nu cred că o carte despre cum faci un astfel de proiect ar fi citită de prea multă lume, iar eu nu sunt vreun influencer să citească lumea tot ceea ce scriu, așa că am exclus din start o carte despre povestea „Copacului”. Cu toate astea, în momentul în care am rămas ...
Detalii..
25 martie, 2023
Ce este o poveste? Pentru fiecare dintre noi poveştile au semnificaţii diferite, în funcţie de contextul în care trăim sau de nivelul intelectual şi spiritual. Pentru mine povestea înseamnă un mod de viaţă şi o cale de evoluţie spirituală care din păcate este pe cale de dispariţie. Trăim într-o lume dezvrăjită în care observăm cu amărăciune cum nevoia de poveşti este din ce în ce mai cenzurată. Deşi sufletul omului are nevoie de poveste, mintea, grijile, stresul şi actuala criză economică/socială/morală îndeamnă fiinţa umană să îşi ascundă această nevoie. Treptat, devenim o societate plină de “rigizi şi scofâlciţi”, care “respiră sterp, mecanic” aşa cum o descrie poetul Adrian Păunescu în poezia sa Făt-Frumos.
De mii de ani povestea trebuie să fie o metaforă a vieţii şi o cale de transmisie a mesajelor puternice către sufletele oamenilor. Un povestitor este un artist care are capacitatea de a observa tot ceea ce îl înconjoară. El trebuie să fie un visător care pune în pagină o metaf...
Detalii..
27 februarie, 2023
