Vă spuneam în episodul trecut că, în Călătoria eroului, aliaţii vin atunci când eroul are nevoie să continue povestea. Aşa a intrat în poveste şi bunul meu prieten Matei Dima (BRomania), un om al cărui impact a fost unul foarte important pentru Copacul dorinţelor. M-am întâlnit cu Matei la o sesiune de montaj cu 5Gang, i-am spus despre proiect şi i-am propus să-l regizeze. Mi-a cerut puţin timp de gândire şi apoi mi-a spus că acceptă, cu condiţia să mai lucrăm la scenariu. El venea cu o perspectivă nouă asupra scenariului şi a propus să-l facem mai funny, mai light şi să creştem miza din Humuleşti. Scenariul iniţial era mai dur şi mai gri, dar asta pentru că dura ceva mai mult până când Mara pleca în lumea specială a lui Nică. Era construit pe structura Act 1: 30 min, Act 2: 60 min, Act 3: 30 min. Aşa că, împreună cu Matei, am decis două lucruri fundamentale pentru scenariu: să lungim acţiunea din Humuleşti, să scurtăm pe cât posibil acţiunea din lumea reală (raţionamentul fiind că ...

După cum vă povesteam în episodul trecut, m-am apucat să fac dosarul CNC pentru Copacul dorinţelor. Nu mai făcusem în viaţa mea un astfel de dosar. “Cât de greu ar putea fi?”, m-am gândit eu. Pe scurt: foarte greu. Aveam de completat o grămadă de documente, de semnat o mulțime de contracte, de făcut buget, de completat cereri şi câte şi mai câte. Aşa cum vă puteţi imagina, instituţiilor statului le place birocraţia, iar concursul CNC nu face excepţie. Am primit şi nişte ajutor, nu puteam face dosarul chiar de capul meu, având în vedere că nu participam cu casa mea de producţie. După câteva săptămâni de muncă, totul era pregătit. Înşirasem dosarul Copacului pentru CNC pe canapelele din biroul în care lucrasem şi am rămas şocat de cât de multe hârtii erau acolo. Din ce-mi amintesc, depăşisem lejer 1.000 de pagini pe care trebuia să le depun. Fericit că reuşisem, am luat dosarele în pungi de la IKEA, aşa cum se practica pe vremur,i şi am fost să depun proiectul. Aşa cum ştiu mulţi oame...