Au fost niște zile intense petrecute în zona Foodverse din cadrul Gulfood Fest, aici în Dubai. Pe la standul nostru s-au perindat sute de oameni din întreaga lume, interesați să afle noutăți din industria de tehnologie și cum aceasta va impacta în mod direct felul în care industria de Food & Beverages va arăta în următorii ani. Am vorbit cu arabi, indieni, asiatici, africani, americani, europeni de toate felurile și la un moment dat a venit întrebarea firească: dar dacii noștri unde or fi oare?
Așa că, într-una dintre pauze, m-am hotărât să dau peste cap pedometrul de pe ceas și să găsesc standul românesc din cadrul Gulfood Fest. Cum evenimentul are loc în câteva hale uriașe, am observat că pe una scria World Food, deci am presupus că acolo se află companiile de Food & Beverages din întreaga lume. Corect. Împărțiți pe mai multe culoare și secțiuni, producătorii și distribuitorii de mâncăruri și băuturi de pe întregul mapamond își etalau cât de bine puteau produsele și încercau să-i convingă pe oameni să le cumpere sau să le distribuie. Mii de oameni, o zumzăiala fabuloasă și mirosuri care mai de care mai apetisante îmi asediau simțurile din toate părțile. Nu vă gândiți că am și mâncat cine știe ce. La Gulfood Fest poți doar să guști sample-uri mici din produse, și nu peste tot. Ar fi nevoie de vagoane de mâncare să poți hrăni toți oamenii care participă la eveniment, așa că pentru prânz tot restaurantele din jurul World Trade Center au fost baza.
Am dat prima tură de hală în căutarea fârtaților mei de la nord de Dunăre. Nimic. Am zis că nu se poate, oi fi ratat eu standul, cu siguranță. Așa că am pornit din nou la drum în căutarea unui stand, mic sau mare, cu niște brânză de burduf, telemea de oaie, grâu sau palincă. Doar ne lăudăm în media (cea autohtonă, e drept) că suntem grânarul Europei, că avem cea mai bună mâncare din regiune, că palinca noastră e apa vieții… și altele asemănătoare, deci cum să ratăm noi cel mai mare eveniment al industriei de Food & Beverages din lume?
Am luat-o metodic, stand cu stand. Am dat peste standul Bulgariei, peste cel al Serbiei, peste coridorul Greciei și cel al Ungariei. Apoi am întâlnit secțiunea dedicată Ucrainei. Și tot așa. Toate țările din jurul nostru aveau standuri naționale. Unele mai mici, altele uriașe. Am realizat apoi că la eveniment erau cam toate țările europene, mai puțin una… România.
Așa că, dragii mei, pot spune cu mândrie că România a fost reprezentată la cel mai mare eveniment de mâncare și băutură din lume de o companie de… tehnologie… care nici măcar nu e 100% românească, pentru că Oveit are sediul în Texas, deci tehnic și scriptic, e o companie americană.
Lăsând gluma la o parte, mi se pare inadmisibil ca România să nu fie prezentă aici. Domnii de la ministerul agriculturii, domnu’ Daea, lăsați, vă rog frumos, oaia și cormoranii și dați-vă demisia! Să nu ai stand la Gulfood înseamnă că România nu există la nivel global în această industrie. Și e păcat, pentru că aici, producătorii noștri ar fi avut niște oportunități uriașe de a-și scala business-ul la nivel global. Faptul că ne batem atât de mult cu naționalismul în piept și nu înțelegem că trăim într-o piață globală, arată cât de înapoiați suntem în gândire și de ce ne merităm soarta. Pe bune, dacă cineva care are un business în Food & Beverage industry citește postul ăsta, îi recomand să vină la Gulfood Fest. I se va schimba atât businessul, cât și viziunea asupra a uriașelor oportunități pe care și noi, ca români, le avem la nivel internațional.
