Aseară a avut loc Gala Premiilor Cărturino, premiile cele mai importante pentru toți scriitorii de cărți pentru copii din România. Am fost onorat să mă aflu pe lista finaliștilor la „Cartea de literatură pentru copii a anului” cu romanul meu, Comoara lui Harap-Alb. Și… am câștigat 😊
Nu m-am așteptat la asta, mai ales că pe lista finaliștilor erau scriitori pentru copii consacrați și mult mai cunoscuți decât mine. Așa că nu pot decât să spun că mă onorează acest premiu și mă responsabilizează, pentru că știu că de acum trebuie să scriu povești mai bune decât Comoara lui Harap-Alb și că trebuie să fiu și mai implicat în a duce literatura și literația în rândul copiilor.
Fiindcă, așa cum am spus și aseară, am scris romanul acesta pentru copiii care visează și muncesc în fiecare zi pentru a-și îndeplini visurile. Și știu că de-a lungul vieții vor avea foarte multe obstacole, foarte multe respingeri și foarte mulți oameni care le vor spune că nu există comori sau, dacă există, nu vor reuși niciodată să le găsească. Comoara lui Harap-Alb exact asta le transmite acestor copii: că indiferent de greutățile vieții și de obstacole, dacă ai încredere în tine și crezi cu adevărat în visul tău, poți să găsești comoara. Oricare ar fi ea.
Apoi, am scris cartea asta și pentru copiii care încă nu au descoperit plăcerea de a citi, așa că am vrut să îl fac un roman-experiență. Cu răsturnări de situații neașteptate, cu personaje puse în fața unor alegeri dificile, cu scos din zona de confort, cu adrenalină, dar și cu emoție. Câteva ingrediente prin care sper că am făcut niște copii să descopere că și cărțile pot fi experiențe interesante și pot oferi „instant gratification”.
Cred că e nevoie de asemenea experiențe, fiindcă sunt prea mulți copii în România care citesc și nu înțeleg ce citesc, iar puterea cuvântului scris a început să piardă elan în fața noilor generații. Iar lupta cu analfabetismul funcțional nu este doar a școlii, a profesorilor și a părinților. Este și lupta scriitorilor pentru copii, fiindcă cei mici ne citesc textele și practic ceea ce scriem noi va face diferența între un copil căruia îi place cititul și unul care refuză să deschidă o carte.
Totodată, cred că e esențial ca scriitorii pentru copii să fie prezenți alături de cei mici, să le arate că sunt vii (da, da, e șocant să vezi în școli copii uimiți că stau de vorbă cu un scriitor care trăiește) și să nu rămână doar niște fotografii alb-negru în manualele de română. E esențial să vorbească pe limba lor, să le povestească cu iubire, cu emoție, cu toleranță și cu empatie. Și ce e cel mai important, să scrie povești relevante pentru ei. Eu cu siguranță asta o să fac și sper să reușesc.
La final, trebuie să mulțumesc juriului acestei competiții, organizatorilor de la Cărturești, editurii Humanitas, fiindcă a crezut în mine și în ce scriu. Mulțumesc Iustina Croitoru, Otilia Solomon, Lidia Bodea, Ionut Trupina și Razvan Pahontu. Îi mulțumesc Biancăi Bratu, pentru minunatele ilustrații. Le mulțumesc partenerilor mei din Sustin.org, Andrei Gâțu și Costin Crețulescu, pentru toate proiectele minunate pe care le construim împreună. Îi mulțumesc lui Gabi Bartic pentru tot ce mă învață zilnic despre educație și despre cum te lupți cu toți balaurii care încearcă să te oprească din drumul care duce la schimbare. Și le mulțumesc părinților mei.
Evident, nu pot să nu le mulțumesc fetelor mele, Maria și Irina, pentru sursa zilnică de inspirație pentru poveștile mele. Și, la final, mulțumiri Elenei, soția mea, pentru că a crezut mereu în mine necondiționat și m-a îndemnat să merg mai departe în multiplele momente în care nu mai credeam că sunt în stare să duc povestea la bun sfârșit.
Știu, am scris mult dar nu în fiecare zi câștigi un premiu atât de important, așa că am circumstanțe atenuante 😊
Gata. Înapoi la muncă. Avem de ecranizat „Cartea anului de literatură pentru copii”!
